“Nu putem noi greşi cât poate Dumnezeu ierta. El nu doreşte moartea păcătosului ci mântuirea lui”
Dumnezeu este bun, răbdător şi iubitor. El aşteaptă întoarcerea sufletului rătăcit, fie ea cât de târzie. El ne primeşte în braţele sale de Tată iubitor. Căci orice păstor având o sută de oi şi pirzând una, va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se va duce după cea pierdută, până o va găsi. În Biblie găsim o parabolă care exemplifică acest lucru:
11. Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el a împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însa nimeni nu-i dădea.
17. Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatalui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tau. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatal său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tau.
22. Şi a zis tatăl catre slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui ce dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând să ne veselim,
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
Luca, Cap.15
