Data de 24 iunie este o zi de sărbatoare pentru toţi creştini. În această zi se sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Sânzâiene/ Drăgaica. Numele Ioan provine din ebraica: iohanan/iehohanan care înseamnă Dumnezeu s-a milostivit. Este numit şi Înaintemergătorul pentru că a anunţat şi a pregătit venirea Mântuitorului.
În calitate de simbol fitomorf remarcăm că sânziana poate să fie galbenă sau albă.
Interceptăm, în latină, mai multe denumiri ale plantei: Galium Verum, Galium aparine, Galium molllugo. Denumiri populare atestă răspândirea florii în diverse regiuni etnografice poate și datorită impactului pe care îl are planta la nivelul mentalității omului din societatea tradițională: drăgaică, floarea lui Sântion, închegătoare, samzieni, sînjene, sănjuane galbene, sânzuiene, smântâmică, sânzănioară, sânzănii, floarea lui Sfântul Ioan.
Denumirea sărbătorii diferă, în funcţie de regiune. Drăgaica este denumirea întâlnită în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei, iar Sânziana este termenul utilizat în Banat, Bucovina, Maramureş, Transilvania. Indiferent de denumire (Drăgaica/Sânziana) este cunoscută ca fiind zeiţa protectoare a lanurilor de grâu, a femeilor măritate.
Conform unei legende din Țara Maramureșului, se crede că în noaptea de Sânziene se scaldă, în râu, o „zână” deosebit de frumoasă, cu straie din flori albe de sânziene. Fetele cu status premarital, purtând pe cap cununa de sânziene, se scăldau și ele în râu pentru a fi pure precum apa, pentru a fi „faine” [„frumoase”] precum florile de sânziene.
Fata care punea această floare sub pernă în noaptea de Sânzâiene, işi visa ursitul.
În Țara Codrului, codrencele aruncă florile galbene de sânziene în lanul de cânepă.
În unele părţi din Moldova se crede că această plantă înfloreşte în noaptea de sânzieni, adica în noaptea de 23 spre 24 iunie. Dacă înfloreşte mai târziu de această zi se spune că semănăturile nu sunt aşa de “înaintate”.
Dacă pui în casă o floare de sânziană şi aceasta nu se veştejeşte până dimineaţa îţi va îndeplini orice dorinţă.
Omul tradiţional a găsit comuniunea dintre el şi natură printr-o minunată floare galbenă.
SURSA Delia-Anamaria Răchișan, Mitologia românească și estetica artei tradiționale din Maramureș, București, Editura Academie Române, 2015, p. 45.
